Istoria Ceaiului In Occident

Rusia

Rusii au fost de la inceput devotati ceaiului. Ceaiul lor sosea din China pe uscat cu ajutorul camilelor , fiind introdus odata cu expansiunea mongolilor in Rusia , la 1638. Chiar daca mongolii l-au facut popular, ceaiul a fost introdus prima data in Rusia in anul 1618 , ca si dar catre tarul Alexei. Pana la sfarsitul secolului optsprezece , in Rusia se consumau 1500 de tone de ceai anual , astfel incat erau nevoie de mii de camile in grupuri de 200-300 pentru a aduce ceai in Rusia.

Deoarece consumul de ceai era atat de mare , rusii au inceput sa il cultive singuri , pana cand in anul 1900 au incetat sa mai importe din China.

Europa

Nu se stie exact care dintre comerciantii olandezi sau portughezi au fost primii, dar se stie ca ei au introdus in Europa ceaiul chinezesc , la inceputul secolului saptesprezece. Olandezii s-au obsinuit foarte repede cu ceaiul , astfel incat pe la mijlocul secolului al saptesprezecelea ,ceaiul de dupamiaza era ceva obisnuit.

Zvonurile despre faimoasa bautura au ajuns de pe continent in Anglia , britanicii adoptand cu entuziasm obiceiul olandezilor. Ca si in China cu mii de ani in urma, pentru ca ceaiul sa fie cunoscut a fost nevoie sa fie apreciat in primul rand de clasele superioare .In 1662 , regele englez Charles al II-lea s-a casatorit cu Catherine de Braganza, o principesa portugheza , care a inceput sa serveasca prietenilor sai ceaiul de dupa-amiaza si foarte curand ceaiul a ajuns subiectul de discutie a saloanelor aristocratice din capitala. Cultura ceaiului in Anglia poarta amprenta principesei si in ziua de azi. Ea nu putea sa reziste fara sa manance nimic intre pranz si cina , asa ca a introdus obiceiul de a manca prajituri la ceaiul de dupa-masa.

In secolul XVII , ceaiul a inceput sa fie si mai popular , dar dintr-un alt motiv decat placerea de a bea ceai. In acel secol , apa potabila era o problema . Pentru cei care luau in vedere acest lucru alegerea era alcool (in general bere) sau o ceasca de apa fiarta. In tarile in care berea era un lucru comun la micul dejun , ceaiul a ajuns o alternativa.

Bineinteles , in timp , a inceput sa apara o asa numita cultura a ceaiului si in Europa. Totusi , nimic apropiat de ce este in China sau Japonia , fiind mai mult un eveniment social. In casele mari , frunzele de ceai erau tinute intr-o cutie de inchisa , fiind deschisa doar de doamna casei , odata sau de doua ori pe saptamana , pentru a servii familia sau un oaspete important. Totul de la cutia cu ceai pana la vasele in care erau servite aveau ca scop accentuarea bogatiei familiei.

Similar cu casele de ceai din orient , in occident au aparut gradinile de ceai. Acestea aveau copaci aliniati, locuri de plimbare , felinare, muzica, dans, focuri de artificii , mancare si bineinteles ceai. Gradinile de ceai erau in principal locuri de intalnire sociala.

India

Nota: India nu e in Europa , dar cultivarea ceaiului in India este un lucru datorat doar europenilor.

Pe masura ce consumul de ceai crestea in prima perioada a secolului al XIX-lea Compania India de Est cauta noi surse de aprovizionare. Din vreme ce China avea monopol pe cultivarea ceaiului solutia era plantarea de ceai in alta parte.Primele experiente cu seminte de ceai chinezesc au fost realizate in Assam, in India de Nord-Est , dar nu au avut success cu ele decat in Darjeeling , India de Nord. In 1820, botanistii au descoperit arbustul de ceai din Assam, planta neconoscuta ulterior , acest lucru dand startul industriei ceaiului in India.

Statele Unite ale Americii

Primii care au baut ceai pe teritoriul statelor unite nu au fost colonistii englezi , ci colonostii olandezi din New Amsterdam (Actualul New York) , in 1650. Prin 1670, ceaiul era cunoscut si in Boston , dar a ajuns sa fie disponibil tuturor abia 20 de ani mai tarziu. Pana in 1720 ceaiul reprezenta unul dintre cele mai importante bunuri de comert , cu centre importante in Boston , New York si Philadelphia , toate controlate de compania Jhon.

In acceasi perioada , Anglia a inceput sa mareasca taxele in colonii. Una dintre acestea a fost taxa pe ceai , care a fost picatura care a umplut paharul. Colonistii se revolta si incep sa importe doar de la Olandezi. Acest lucru , si contrabanda , scad profurile companie Jhon care este nevoita sa fuzioneze cu Compania Indiilor de Est. Noua companie obtine sprijinul coroanei , si primeste permisiunea de a vinde direct colonistilor, fara a mai apela la comerciantii locali. Tensiunile generate de aceste lucruri au avut ca efect final faimoasa "Partida de ceai de la Boston"(Boston Tea Party), un 16 Decembrie 1773 , eveniment ce a marcat inceputul revolutiei americane.