Ceai Verde - China

Ceaiul Verde (绿茶) este procesat in asa fel incat nu se oxideaza deloc. In multe din cazuri, frunzele sunt incalzite intr-un fel de wok, imediat dupa ce au fost culese. Apoi sunt rulate manual in forma lor finala , dupa care sunt uscate la o temperatura inalta dupa diferite tehnici. Dupa uscare, frunzele nu isi mai schimba proprietatile.

Pe langa tipul de planta si climat, modul in care sunt rulate si uscate determina particularitatile ceaiului. Din aceeasi regiune se pot obtine mai multe tipuri de ceai, prin tehnici de rulare si uscare diferite. In cazul anumitor ceaiuri , se aplica metoda japoneza. In loc de a fi incalzite in wok , frunzele sunt tinute in abur, in instalatii speciale.

Lung Ching

In traducere inseamna "Fantana dragonului", si este unul din cele mai faimoase ceaiuri verzi din China. Exista mai multe varietati din acest ceai, drept care preturile pornesc de la ieftin si se termina la foarte scump. Chiar si calitatiele de baza sunt exceptionale. Calitatile de top se produc doar in cantitati limitate, si se vand cu certificat de autenticitate. In alte cuvinte, puteti verifica telefonic daca ati cumparat un Lung Ching de prima calitate. Exista si unele falsuri sau amestecuri, asa ca este foarte important sa cumparati ceai de la un furnizor de incredere. La noi pe piata, estimativ, 90% din acest ceai este produs in provincii ca Sichuan si este falsificat.

Imparatul Qian Long, din dinastia Qing, i-ar fi acordat acestui ceai titlul imperial, tot asa cum astazi anumite whisky-uri pot etala blazonul reginei Angliei cu invidiata formula "By Appointement To Her Majesty The Queen". In prezent, este unul dintre cele zece ceaiuri faimoase ale Chinei.

Frunzele de Lung Ching sunt niste benzi plate lungi, verde-oliv, avand uneori urme albe sau argintii. Infuzia, dulcisoara in mod natural, este de un galben palid, cu note de vegetal, agreabil, persistent in gura.

Tai Ping Hou Kui (Monkey King)

Recoltat la altitudine, acest ceai este rar si reputat pentru aromele sale de orhidee. Frunzele mari de culoare verde-oliv, lungi si ascutite, se desfasoara in apa din ceasca, avand nervuri si extremitati de tulpina.

Ceaiul se prelucreaza manual , fiind prajit atat in wok cat si in cosuri de bambus. Texture frunzelor este data de o presare intre hartii de orez in timpul prelucrarii ceaiului. Frunzele sunt neobisnuit de mari , atingand dimensiuni de cinci-sase centimetrii.

Ceaiul este deosebit, iar cel de calitate superioare poate fi preparare atat cu apa mai fierbinte (peste 90 de grade) ,cat si mai rece (sub sau in jur 80 de grade). Ceaiul este considerat unul dintre cele zece ceaiuri faimoase ale Chinei.

Chun Mee

Chun Mee inseamna "spranceana de batran" , nume provenit de la forma lor. Infuzia, de un galben auriu, este dulcisoara, cu un gust destul de persistent in gura. Exista insa numeroase varietati de Chun Mee. Cele mai putin bune lasa un gust de praf. Cele mai bune, ca Chun Mee Moonpalace, au un parfum de flori, un gust onctuos. Ceaiul Chun Mee cu aroma sa destul de tare se potriveste foarte bine cu ceaiul de menta.

Mao Feng

Mao Feng nu este un ceai propriu zis, ci una din cele mai pretentioase tehnici de culegere a frunzelor. Astfel, se alege un mugure si doua frunze de dimensiuni egale. Orice ceai care nu are frunzele asa, nu poate fi numit mao feng. Titlul de mao feng nu este rezervat ceaiurilor verzi, de exemplu exista si Keemun Mao Feng, care este un ceai negru.

Astfel , fiecare regiune poate produce un ceai Mao Feng,care ca gust si aspect poate fi diferit fata de alta regiune. Cel mai celebru ceai verde Mao Feng este Huang Shan Mao Feng , unul dintre ceaiurile faimoase ale Chinei.

Mao Jian

Mao Jian reprezinta o alte tehnica de culegere a ceaiului, in care se aleg doua frunze si un mugure, dar una din frunze este un pic mai mare decat cealalta. In general frunzele folosite la aceste ceaiuri sunt mai mici decat pentru ceaiurile Mao Feng.

Cel mai celebru dintre ceaiurile verzi Mao Jian este Xin Yang Mao Jian, alt ceai faimos din China.

Gunpoweder

Asa cum o indica numele sau, acest ceai este o pulbere de mici perle care se deschid plesnind in momentul infuzarii. Englezii sunt cei care au botezat astfel acest ceai. Chinezii, care il cultiva in golful din Hanzhou, ii spun Zhucha (perla de ceai) sau Gong Xicha (ceaiul ofranda). In secolul al XlX-lea, a facut furori in America sub numele de "Perla de jad" sau "Praful de pusca". Astazi, occidentalii il redescopera, dar este mult mai mult consumat in Africa de Nord unde sta la baza ceaiului cu menta Marocan. Este un excelent ceai de zi cu zi si poate fi amestecat cu menta pentru a savura un gust unic.

Sencha

E un ceai chinezesc, preparat in stil japonez, adica trecut prin abur. Mai putin scump decat omologul sau japonez, el da o infuzie verde-palid, proaspata si savuroasa. Un ceai bun de dupa-amiaza.