Viata Ceaiului

Plantarea si culesul

Planta de ceai Planta de ceai

Ceaiul este o planta perena , apartinand familiei Camellia , originara din China. Sunt patru tipuri principale de ceai: ceai verde, ceai negru, ceai oolong si ceai alb. Pe langa aceastea mai exista mai putin cunoscutele ceaiuri galbene , rosii (confundate cu cele negre) si verzulii(confundate cu cele verzi). Toate tipurile de ceai provin din aceeasi planta , varietatea specifica de plante de ceai si modul cum sunt procesate frunzele determina tipul de ceai obtinut. In continuare puteti citii despre tot procesul , de la plantare pana la prepararea efectiva a tipurilor de ceai.

Dupa 4-5 ani de la plantare, arbustii de ceai dau prima recolta completa; plantele pot fi folosite timp de 60-70 de ani. In functie de sol si de conditiile climatice, ceaiul se recolteaza fie de-a lungul intregului an, ca in regiunile tropicale, sau numai in perioada de vegetatie a plantei. Aceasta cuprinde cele mai calde 8-9 luni ale anului, timp in care frunzele si bobocii nou-crescuti pot fi culesi la fiecare 10-14 zile. Se recolteaza mai des daca se doreste o calitate superioara, si mai rar daca se urmareste o productie mare. In pauza vegetativa din timpul iernii, planta are ocazia sa acumuleze substante nutritive din sol.

Plantatie  de ceai din provincia Hangzhou, China Plantatie de ceai din
Hangzhou, China

Prima recolta din primavara care urmeaza (first flush) este de accea deosebit de aromata, se culege aproape aproape exclusiv manual si obtine preturi ridicate pe piata. De asemenea, sortimentele de ceai care cresc in locuri mai inalte, asa-numitele high-grown tees, sunt mai aromate si mai scumpe decat varietatile cultivate la ses.

Mugurii funzelor, frunzele tinere si lastarii arbustului de ceai se recolteaza manual cu grija si se aduna intr-un cos. Aroma si, deci, calitatea ceaiului sunt cu atat mai bune cu cat frunzele sunt mai tinere. Din acest motiv, sortimentele superioare de ceai constau exclusiv din mugurii albiciosi acoperiti cu peri si cele doua frunze mai tinere (two leaves and the bud). In timpul recoltarii, pe cat posibili, aceste frunze nu trebuie rupte sau zdrobite, caci apar atunci pete negre si calitataea ceaiului scade. Daca recoltarea se face cu mai putina atentie, sau se foloseste o masina de cules, ceaiul va contine si frunze batrane. Ce-i drept, recoltarea decurge atunci mai rapid si productia este mai mare, dar nu se mai pot obtine sortimente aromate superioare.

Prepararea ceaiului

Negru

In fabrica are loc prepararea propiu-zisa a ceaiului care, pe langa cultivarea arbustilor si recoltare, are un rol decisiz pentru calitatea produsului final. In ultimii 30 de ani, prin utilizarea masinilor, procesele de prelucrare au fost automatizate si au devenit astfel mai putin consumatoare de timp si energie, la fel ca si recoltarea ceaiului. Totusi, cea mai bogata aroma se obtine prin recoltarea manuala si prelucrarea prin metode traditionale. Daca din frunzele proaspat culese se prepara ceai negru, acestea se lasa mai intai cateva ore sa se ofileasca, pentru a-si pierde umezeala, apoi sunt lasate sa se faca sul, fara a fi rupte.

Ceai negru Golden Temple China Ceai negru Golden Temple, China

Funzele sunt apoi sfaramate manual sau mecanic, astfel incat continutul lor sa poata veni in contact cu oxigenul atmosferic. In urma acestei proceduri, ele capata o culoare verde inchis si se strang sub forma unui terci. Durata si intensitatea proceselor mecanice trebuie riguros controlate, pentru a nu scadea calitatea ceaiului.

In urmatoarea etapa, frunzele astfel maruntite trec printr-o sita. Frunzele mici si varfurile sunt cernute apoi maruntie iar , procesul repetandu-se si a 3-a oare , dupa care funzele se oxideaza datorile enzimelor plantei. Oxidarea este pasul decisiv in producerea ceaiului negru. Este un proces biochimic extrem de complex si care are un rol hotarator pentru calitatea ceaiului. In urma oxidarii, clorofila verde este distrusa si frunzele capata o culoare maroniu-roscata. Se formeaza noi substante aromatice, caracteristice pentru gustul ceaiului negru. In sfarsit, prin prajire si uscare, ceaiul capata culoarea sa neagra, iar frunzele se fac sul. Numai mugurii frunzelor raman argintii, adica deschisi la culoare, si se remarca in produsul final. Prin uscare, umiditatea se reduce la circa 50%, oxidarea este oprita, iar ceaiul devine un produs neperisabil.

Verde

Ceai verde Chinezesc Ceai verde chinezesc

Daca se doreste producerea de ceai verde, imediat dupa recoltare frunzele proaspete sunt incalzite pentru a impiedica initierea procesului de oxidare. Incalzirea aceasta dureaza numai cateva minute si distruge enzimele plantei care altfel ar transforma curand frunzele maruntite intr-o masa maronie.

Incalzirea se face fie prin metoda traditionala, deasupra apei clocotite sau, cum se obisnuieste acum in Japonia, cu ajutorul instalatiilor moderne cu aburi din fabricile de ceai. Unele sortimente de ceai sunt incalzite un interval scurt de timp, sau chiar prajite, in niste wok-uri(tigai) mari sau cuptoare speciale; metoda aceasta este foarte raspandita in China. Prin oprirea oxidarii, frunzele de ceai isi pastreaza culoarea si aroma verde specifice.

Metodele diferite de incalzirea reprezinta una din cauzele deosebirilor de aroma intre diferitelor sortimente. In continuare, frunzele vor fi rulate si uscate mecanic. Rularea face frunzele flexibile si permite ca la introducerea lor in apa fiarta substantele obtinute sa fie eliberate mai rapid. Uscarea incheie prelucrarea frunzelor si fixeaza aroma si celelalte substante componente ale ceaiului. Bineinteles ca o uscare lenta la aer este cea mai buna. Ocazional, ceaiul poate fi uscat si intr-o incapere incalzita cu lemne. El va capata atunci un usor gust de fum. Prin oxidare, continutul de vitamine, minerale si tananti fenolici din ceaiul negru se diminueaza, transformandu-se partial in substante aromatice, fara a mai lega atat de puternic cofeina. Astfel, corpul poate absorbi mai bine cofeina decat in cazul ceaiului verde neoxidat. De aceea, ceaiul negru este mai puternic si stimuleaza mai repede decat cel verde. Pe de alta parte, ceaiul verde cedeaza mult mai lent cofeina, efectul stimulator e mai usor si actioneaza asupra sistemului nervos central, nu asupra celui circulator si a inimii.

Ceai verde Japonez Sencha Ceai verde Japonez Sencha

Ceaiul verde este mai apropiat de planta originala decat ceaiul negru, caci prin oxidare substantele componente sufera modificari chimice. In varianta verde exista in mare masura aceleasi sbstante pe care le contine planta vie. Foarte importante pentru oameni sunt acele substante care permit arbustului de ceai sa se protejeze de radiatia ultravioleta. Acestea, asa-numitele captoare de radicali, fac ceaiul verde atat de pretios pentru sanatate. In ceaiul verde ele se pastreaza aproape intacte, iar corpul le poate prelua, ele oferind o protectie naturala si eficienta impotriva bolilor provocate de radicali agresivi, intre care infarctul miocardic, arterioscleroza si cancerul. La popoarele care beau in mod traditional mult ceai verde, aceste boli ale civilizatiei sunt extrem de rare. Nu in ultimul rand, din aceasta cauza, comertul cu ceai verde a inflorit si in Europa. E adevarat ca la noi consumul este inca departe de cel din spatiul asiatic, dar cu toate acestea, de la inceputul anilor 1990, popularitatea ceaiului verde a crescut rapid. Intre timp, pentr multi consumatori, ceaiul verde a devenit o alternativa preferabila cafelei sau ceaiului negru.