Ceainicul

Daca apa este mama ceaiului la chinezi, atunci ceainicul e numit tatal ceaiului, fiind la fel de important ca si apa in obtinerea unui ceai de calitate. Exista patru criterii pe care trebuie sa le stiti cand vine vorba de un ceainic: alegerea , folosirea, pastrarea si aprecierea lui.

Materiale pentru ceainice

Ceainicele, in special cele chinezesti, pot fi confectionate din diferite materiale cum ar fi cristal, lac, bambus, fier, portelan, nisip sau ceramica. In ziua de azi, majoritatea se fabrica din sticla, portelan sau otel inoxidabil.

Materialele precum jadul si cristalul sunt prea scumpe si nu sunt practice, asa ca nu mai sunt utilizate pentru realizarea ceainicelor. In trecut se folosea si bambusul pentru a construi ceainice, dar acesta afecteaza gustul ceaiului si isi poate schimba forma. Ceainicele din fier nu se mai fabrica din cauza ca altereaza gustul ceaiului si in plus se incalzesc prea repede , fiind astfel dificil de manevrat si ruginesc usor. Ceramica e considerat un material inferior, asa ca putine ceainice se mai fac din ceramica in ziua de azi.

Majoritatea ceainicelor se fabrica din portelan. Albul portelanului si caracteristica portelanului de a nu fi absorbant il fac usor de decorat, motiv pentru care este folosit de multe culturi. Un alt beneficiu al faptului ca portelanul este alb este ca se poate observa culoarea infuziei.

Ceainicele din argila cu nisp sunt preferate in mod deosebit de chinezi, dar nu numai. Adevaratii bautori de ceai au cel putin un ceainic din argila. Ele rezista la temperaturi inalte, iar toarta ramanane rece chiar si atunci cand se toarna ceai sau apa fierbinte. Cel mai impresionant lucru este capacitatea unica a acestor ceainice de a absorbi si pastra gustul ceaiului, ca urmare a unei folosiri indelungate. Tot din acest motiv, este recomandat ca aceste tipuri de ceainice sa fie folosite pentru o singura categorie de ceai si sa nu fie niciodata spalate cu detergent.

Cele mai faimoase ceainice din argila cu nisip, sunt ceainicele cu nisip purpuriu de Jixing care inca se mai fabrica in China. Aceste ceainice pot sa aibe mai multe culori deoarece solul din juril Jixing-ului este bogat in minerale feroase. Ceramica bazata pe nisip purpuriu are si reputatia ca este foarte rezistenta.

Alegerea ceainicului

Primul lucru care trebuie luat in seama cand cumparam un ceainic nou este aspectu. Deoarece ceainicul va fi folosit zi de zi, e important in primul rand sa ne placa.

Dupa ce ati ales, verificat interiorul. Daca se simte mirosul materialului din care este facut, portelan sau argila cu nisip, este acceptabil. Orice alt miros va iesi foarte greu si va dauna ceaiului. Nu cumpara acel ceainic. Ideal un ceainic nu are nici un miros.

Urmatorul lucru de verificat este cat de bine se inchide capacul. Cu cat se inchide mai bine , cu atat este mai bun ceainicul. Ceainicul cu capac etans la aer este cel mai bun, iar cel mai rau este cel cu capac ermetic, deoarece se deterioreaza atat capacul cat si ceainicul. Cel mai bun test, dar greu de realizat in majoritatea magazinelor, consta in umplerea completa a ceainicului cu apa, inchiderea capacului si acoperirea orificiului de aer de pe capac cu degetul. Daca apa iese prin jurul capacului ar fi preferabil sa alegeti alt ceainic.

Ramane de vazut cat de bine curge apa din ceainic. Nu este bine ca apa sa curga cu strangulari, ci aceasta trebuie sa curga intr-un suvoi continuu. Nu este de dorit nici ca apa sa picure la gatul ceainicului si nici sa ramana apa in ceainic dupa ce se toarna toata apa din acesta. Un ceainic bun scurge toata apa, lin si natural. Apa poate sa curga mai repede sau mai incet, acest lucru este firesc si alegerea depinde de tipul de ceai pe care il veti prepara. Pentru ceaiuri care au nevoie de infuzii rapide veti alege un ceainic care goleste apa repede.

Se poate verifica si manerul ceainicului. Trebuie verificat daca se tine confortabil in mana atunci cand se ridica ceainicul, iar atunci cand se toarna ceaiul, toarta nu trebuie sa se aplece , sau sa alunece in mana.

In cazul ceainicelor yixing , se verifica semnatura de pe fundul ceainicului, iar daca aveti posibilitatea, cautati o persoana sa va traduca insemnele.

Pregatirea unui ceainic nou

Dupa cumparare, trebuie inlaturat mirosul pe care ceainicul il primeste la fabricare. Vasul se cufunda intr-un vas cu apa rece, se curata si se fierbe la foc mic. Cand apa da in clocot, se reduce caldura si se pun niste frunze de ceai tare, se da iar intr-un clocot, apoi se fierbe la foc mic inca 5 minute. Opriti focul si lasti ceainicul sa se raceasca in mod natural, in apa care a fiert. Apoi ceainicul se scoate si se pune intr-un loc uscat, intunecos si racoros pana se usuca. Nu-l stergeti. Daca ceainicul este din material absorbant, esenta ceaiului va ramane in ceainic, motiv pentru care iubitorii de ceaiuri au mai multe ceainice , pentru ceaiuri diferite, de exemplu ceaiurile verzi se fac intr-un ceainic pe cand cele negre in altul.

Pastrarea ceainicului

Ceainicele nu pot fi tratate ca niste farfurii sau alte obiecte de vesela. Ceainicul este important si necesita ingrijire. Serviciul de ceai poate fi deteriorat prin folosirea detergentilor lichizi sau sub forma de praf.

Pentru curatarea ceainicului, se arunca frunzele de ceai , se clateste bine cu apa fierbinte apoi se lasa sa se usuce intr-un loc uscat si intunecos. Pentru ca exteriorul ceainicului sa fie curat, trebuie spalat in mod regulat cu apa si frecat usor cu mana, apoi tamponat cu o carpa uscata. In timp, exteriorul va devenii tot mai lucios.

Modul chinezesc vechi de spalare, care nu se mai foloseste in ziua de azi, nu reprezenta o spalare propriu-zisa ci se aruncau frunzele de ceai din ceainic apoi se lasa ceainicul la uscat intr-un loc intunecos si uscat. Aceasta metoda permitea petelor de ceai sa se adune in ceainic, iar pe masura folosirii lui, ele formau un strat. Din acest motiv ceaiul preparat in ceainice vechi era mai bun decat cel preparat in ceainice noi, deoarece aceasta esenta de ceai contribuia la gustul ceaiului.